Ce înseamnă bop? Definiția urbană a cuvântului bop

Ce înseamnă bop? Definiția urbană a cuvântului bop
Ce înseamnă bop? Definiția urbană a cuvântului bop

Primul sens al cuvântului bop

bop

folosit pentru a face referire la un cântec bun; să spun că o melodie este cu adevărat bună
Situația 1: „View” lui SHINee este un astfel de bop
Situația 2: Piesa lui EXO „Artificial Love” de pe noul lor album EX’ACT este un bop!


Al 2-lea sens al cuvântului bop

bop

când beat-ul cântecelor este atât de groaznic, trebuie să sari puțin la el
„Dang frate, care bate atât de tare, m-ai făcut să fac”


Al 3-lea sens al cuvântului bop

bop

Un nume pe care să-l numești unei femei care dă cap oricui. Ei le numesc un bop pentru că atunci când dau cap ei bop acolo capete.
Bop ăla s-a încurcat cu omul meu aseară!


Al 4-lea sens al cuvântului bop

bop

Un dans văzut de obicei la petreceri sau petreceri. Se vede și când apare o persoană. Cunoscut în mod regulat în Chicago, IL
bop


Al 5-lea sens al cuvântului bop

bop

o plimbare lungă sau scurtă către o anumită destinație
„A yo datează un bop lung de la North Ave. la Charles St. Și tu al meu prinde-l pe negru meu.”


Al 6-lea sens al cuvântului bop

bop

De asemenea, înseamnă a da cap (muie)
Ea a spus că o să mă bată azi


Al 7-lea sens al cuvântului bop

bop

Verb: a merge pe străzi, de aici „bop” pe străzi. Derivat din descrierea aplicată mersului (modului de a merge).

Substantiv: un „bop” este timpul petrecut mergând pe străzi, în mod normal cu prietenii, cuprinzând tot ceea ce se întâmplă în acest timp. Poate fi, de asemenea, „solo-bopping” atunci când mergi pe străzi pe cont propriu.
Verb: „Tocmai l-am văzut că s-a aruncat acolo și apoi, când a dat înapoi, a avut o geantă cu el”.

Substantiv: „Nu îmi venea să cred că s-au întâmplat atâtea lucruri pe acel bop ieri”.


Al 8-lea sens al cuvântului bop

bop

când cineva primește/oferă sex oral


Nu știi ce înseamnă un cuvant urban? Explicația cuvantului urban
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URBAN:
URBÁN urbană (urbani, urbane)
1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție urbană. Transport urban.
2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine urbană. /<fr. urbain, latina urbanus
Forme diferite ale cuvantului urban: urbană
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române
Din limba franceza urbain, latina urbanus.
Forme diferite ale cuvantului urban: urban-ă