Ce înseamnă face? Definiția urbană a cuvântului face

Ce înseamnă face? Definiția urbană a cuvântului face
Ce înseamnă face? Definiția urbană a cuvântului face

Primul sens al cuvântului face

face

a înfrunta un contondent. să fumezi singur o bucată de marijuana.
Tocmai m-am confruntat cu dub kidd


Al 2-lea sens al cuvântului face

face

E chestia care e pe partea din față a craniului tău… prostule
sărută-mă pe față


Al 3-lea sens al cuvântului face

face

o expresie folosită pentru a „arde” pe cineva.
iubitul meu este mult mai tare decât al tău… FATA!


Al 4-lea sens al cuvântului face

face

Pentru a primi un „F” ca notă. Deoarece primirea unui „A” se referă la un as, primirea unui „F” este denumită o față.
Nick: „La dracu, Brozay, cred că am greșit testul ăla”.
Joe: „Totuși ai trecut, nu?”
Nick: „Omule, nu știu… Cred că s-ar putea să mă confrunt cu rahatul ăsta”.


Al 5-lea sens al cuvântului face

face

în zilele modurilor, fața era cel mai bun mod la care să te uiți, spre deosebire de biletele sau numerele obișnuite. copiezi mereu mișcările de dans ale feței. fața de as este vârful așilor.
„Sunt fața, ea trebuie să mă cunoască, sunt îmbrăcat mai bine decât oricine pe o milă” – Jimmy de la Quadrophenia


Al 6-lea sens al cuvântului face

face

Față (n) – Cum vede publicul în ansamblu un individ sau un grup. A avea chip înseamnă a avea o reputație pozitivă.
Ceea ce ai fi putut să mă înveți mi-ar fi salvat o față.

Președintele clasei și-a pierdut fața când s-a răspândit vestea despre avortul ei.

 


Al 7-lea sens al cuvântului face

face

O figură notorie a bandelor londoneze. Cu putere nebună.
— Îl cunosc pe tipul ăla.

„Ai vrea. El este un chip”.


Al 8-lea sens al cuvântului face

face

este greu să nu te sărut când ești în fața mea
și este greu să nu-ți atingi fața


Nu știi ce înseamnă un cuvant urban? Explicația cuvantului urban
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URBAN:
URBÁN urbană (urbani, urbane)
1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție urbană. Transport urban.
2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine urbană. /<fr. urbain, latina urbanus
Forme diferite ale cuvantului urban: urbană
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române
Din limba franceza urbain, latina urbanus.
Forme diferite ale cuvantului urban: urban-ă