Ce înseamnă crib? Definiția urbană a cuvântului crib

Ce înseamnă crib? Definiția urbană a cuvântului crib
Ce înseamnă crib? Definiția urbană a cuvântului crib

Primul sens al cuvântului crib

crib

locuință, domiciliu sau locuință
Dang du… Pătuțul tău este phat YO! (Casa ta este foarte plăcută ochiului; flacără contemporană, dar solidă din punct de vedere structural. Pot să mă uit în jurul meu bun?)


Al 2-lea sens al cuvântului crib

crib

Locul de reședință al unei persoane
Să ne întoarcem la Pătuț și să ne relaxăm


Al 3-lea sens al cuvântului crib

crib

şedere; adesea situat în capota cuiva
La naiba, cățea, du-ți fundul la pătuțul meu!


Al 4-lea sens al cuvântului crib

crib

Un termen:

A) O casă, locuință, în care se locuiește în capotă
B) un pat pentru un copil
Sensul A:
K: Mă întorc la pătuț pentru niște z-uri.

Sensul B:
J: Pătuțul ăla este ca o mini-închisoare pentru acel copil, yo.


Al 5-lea sens al cuvântului crib

crib

1. Locul de reședință, mai ales pentru un băiat de acasă de la capotă.

2. În ce doarme un bebeluș.
1. Sună mai târziu la pătuț pentru niște băuturi

2. Copilul e în pătuț, awww


Al 6-lea sens al cuvântului crib

crib

substantiv (australian): masă ușoară, prânz tăiat etc. mâncat la serviciu; de obicei într-o „cameră pentru pătuț”.
Deja zece? O să iau un pic și ne vedem în camera pătuțului.
(Traducere) Ceruri bune! Este momentul? Mă duc să urinez, apoi vom bea ceaiul de dimineață împreună în camera personalului.


Al 7-lea sens al cuvântului crib

crib

cuvânt derivat în mod evident din definiția actuală, adică locul de reședință, unde locuiești și unde ai crescut.
Mă relaxez la pătuțul meu


Al 8-lea sens al cuvântului crib

cribn

n/v., Plângere, rătăcire.
Omule, te vei opri din a mai vorbi despre vreme?
Pătuște tot timpul

 


Nu știi ce înseamnă un cuvant urban? Explicația cuvantului urban
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URBAN:
URBÁN urbană (urbani, urbane)
1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție urbană. Transport urban.
2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine urbană. /<fr. urbain, latina urbanus
Forme diferite ale cuvantului urban: urbană
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române
Din limba franceza urbain, latina urbanus.
Forme diferite ale cuvantului urban: urban-ă