Ce înseamnă party? Definiția urbană a cuvântului party

Ce înseamnă party? Definiția urbană a cuvântului party
Ce înseamnă party? Definiția urbană a cuvântului party

Primul sens al cuvântului party

party

Ceva la care nu am fost invitat niciodată.
A fost o petrecere aseară, dar nu am fost invitat.


Al 2-lea sens al cuvântului party

party

un grup de oameni care socializează intenționat
cineva: vrei să mergi la o petrecere
eu nu


Al 3-lea sens al cuvântului party

party

v. a consuma alcool sau alte substanţe
n. o adunare de oameni pentru a se distra, adesea cu alcool implicat
„Petreci?”
— Hei, hai să mergem la o petrecere.


Al 4-lea sens al cuvântului party

party

drogul propriu-zis care este adus la petrecere.
„Hei omule, când va ajunge petrecerea aici?”


Al 5-lea sens al cuvântului party

party

Muzică + Mâncare + Băuturi + minim 3 persoane de cel puțin 2 sexe.

Suplimente opționale – cum ar fi sex + droguri + snog fără o anumită ordine.
Ești invitat la o petrecere la mine, adu sticlă și pasăre.


Al 6-lea sens al cuvântului party

party

Un mod oblic de a face referire la consumul de cocaină. Adesea folosit pentru a determina dacă altcineva este sau nu consumator sau dacă cineva ar dori sau nu să cumpere sau să încerce cocaină. Pentru a evita solicitarea ulterioară, cineva fiind întrebat dacă el sau ea „parte” ar trebui să răspundă „nu mai” decât pur și simplu „nu”.
Bobby: Petreci?
Susie: Nu.
Bobby: Vrei să încerci?


Al 7-lea sens al cuvântului party

party

să consume alcool sau alte substanțe, ca într-un mod festiv
omule, am petrecut greu aseară…


Al 8-lea sens al cuvântului party

party

1.a se dracu cu cocaină sau ecstasy
2.a se distra la o adunare socială
3.a lupta, a zbuciuma, a se lupta
4.afro-americani care ascultă muzică
1.Hai dragă, hai să petrecem.
2.Hai iubito, hai să petrecem.
3.Hai cățea, hai să petrecem.
4. Hai negru, să petrecem.


Nu știi ce înseamnă un cuvant urban? Explicația cuvantului urban
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URBAN:
URBÁN urbană (urbani, urbane)
1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție urbană. Transport urban.
2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine urbană. /<fr. urbain, latina urbanus
Forme diferite ale cuvantului urban: urbană
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române
Din limba franceza urbain, latina urbanus.
Forme diferite ale cuvantului urban: urban-ă